Revenind la blogging ~ dupa multi ani (Episodul 2 – Bicicleta)

Dupa cum spuneam in episodul 1 al revenirii in blogging, Universul a lucrat intensiv in anul 2012, pentru ca o idee de multa vreme infiripata in gandurile noastre sa devina realitate: sa ne luam biciclete si sa intram si noi in randul lumii, sau in lumea buna cum zice Frantzy, un prieten pe care l-am cunoscut pedaland !

prima mea bicicleta mtbAstfel, in plina iarna, 11 sau 12 Decembrie 2012 un prieten mi-a zis ca ar avea o bicicleta de vanzare si cum pretul a fost foarte rezonabil … am zis ca merita sa o vad.
La vremea respectiva nu eram defel expert in biciclete si echiparea lor, nici nu am auzit pana atunci de Shimano, Sram, Fox, RockShox, Reba, XTR, XO si alte astfel de denumiri, nu stiam foarte bine nici diferenta intre ghidon si cadru, nu stiam ce-i aia o pipa de bicicleta, decat cea din Popeye Marinarul, dar mi-a placut cum arata si aia a fost, asa am inceput o noua perioada din viata care si astazi continua cu aceasta pasiune: MTB-ul, pedalatul pe muntii patriei !

De atunci au trecut multi ani – se fac 7 in 2019 – cu foarte multe aventuri pe doua roti, ani in care am cunoscut foarte multi oameni pasionati de sport, mi-am facut  atatia prieteni, incat am realizat ca oamenii pe care i-am cunoscut in intreaga mea viata “anterioara” erau atat de putini de parca am trait izolat intr-o pestera pe partea nevazuta a Lunii!

Multi dintre ei mi-au devenit prieteni foarte buni, altii “dusmani” sau “mai putin prieteni”, altii invidiosi … dar per total, fiecare dintre ei si-a lasat amprenta asupra noastra (Eu si Mihaela), o amprenta care ne-a dat sansa sa intelegem mult mai bine oamenii, personalitatea lor, sa deprindem multe aspecte de sociologie si filosofie de viata … cu bine si rele, ei ne-au ajutat sa ne schimbam, ei ne-au facut ceea ce suntem astazi si ceea ce vom deveni in viitor.

Asadar, sportul pe doua roti, bicicleta, a devenit un stil de viata, o placere de weekend, o hrana pentru sanatate fizica si mintala. A devenit mai mult decat o pasiune, este ca o “foame” care ma cheama sa merg ore in sir pe munte, in natura, pe coclauri si ogase nebatute de picior de om, uneori o car si in spate 2-3-4 ore numai sa ajung acolo unde nimeni nu a mai ajuns cu bicicleta si apoi sa-mi dau drumul la vale … cu cea mai mare viteza care sa ma tina in viata 🙂 … pentru ca intr-un final, viata o simti atunci cand te gandesti la ea, cand o atingi cu gandul si simturile tale, in restul timpului doar traiesti ca sa mananci si mananci ca sa traiesti.

Esti/suntem precum un gandac, un vierme, o amiba, nimic nu ne diferentiaza cu adevarat chiar si de molecule simple, decat constiinta de sine, ca traim, ca suntem vii, ca suntem fericiti !!!

VA URMA …

Continuare:  EPISODUL 3 – PSYTRANCE

byrev Written by:

Be First to Comment

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *