Offf … ar fi atatea de spus, de scris, ar fi atatea de povestit si rastalmacit, incat toti atomii din Univers nu ar putea fi de ajuns sa inmagazineze atata informatie despre fiecare sentiment, emotie si experienta de viata pe care o traieste un om, secunda de secunda.
“Undeva” prin 2015 am aflat, dar nu stiu cum si in ce circumstante, nu-mi aduc aminte prea multe, dar important este ca AM AFLAT. Este vorba despre fenomenul muzicii PsyTrance, acel ceva despre care trebuie sa amintesc in acest episod si-mi era total strain pana in 2015!
Despre trance mai stie lumea, au auzit ocazional prin cluburi si discoteci, este un stil/gen de muzica electronica pe care nu o poti intelege daca nu “esti pe frecventa” cu ritmul, nu o poti dansa daca esti o persoana egocentrista, daca nu te gandesti la altii ca la tine si la tine ca la cei din jurul tau. Muzica trance se traieste fizic prin toate fibrele corpului, nu se poate asculta pur si simplu doar “cu urechea”, trance-ul se traieste la un nivel mental aproape dincolo de “realitate”, nu se aseamana cu niciun un alt ritm … nu poti “asculta” muzica trance la o bere pe canapea in club, ca DJ este o absoluta grosolanie sa pui trance intr-un club de canapele !
Stiu, multi nu o inteleg, multi dintre cei care cititi aceste randuri probabil ca doar ocazional auziti ceva “trance”, dar fara sa va dati seama decat ca este ceva “prea tare” de digerat. Pentru necunoscatori, muzica trance este precum vinul sec pentru bautorii de bere sau cum sunt picturile abstracte pentru manelisti (scuzati comparatia, nu este cu rea intentie, este doar adevarul).
Dincolo de trance este PSY-ul – si nu ma refer la Gangnam Style – ci la un fenomen cu totul aparte, pentru ca intr-un final, PSY-ul este un fenomen, o miscare, o cultura ce se diferentiaza la modul absolut de multe altele, precum rock, jazz, clasica, etc … mai pe scurt, as zica ca:
PSY este calea aproape garantata sa fii ZEN 🙂
cu conditia sa intelegi ca toate cele ce-s in lume sunt si in noi, si sa accepti cu ferma convingere ca toti suntem unul si unul suntem toti !
Si uite asa, printr-o alta soarta pregatita de Universul atoate-stiutor si raspunzator de cele ce-s in ganduri si in stele, am ajuns sa merg la WAHA, primul meu Festival de muzica PsyTrance, despre care o sa revin cu detalii intr-un articol viitor si intr-un mod cat mai subiectiv, pentru ca intre timp, de cand am fost pentru prima data la WAHA in 2015, am ajuns sa merg si la alte festivaluri similare sau aproape similiare: Dakini si Transylvaliens .
Dar cum fiecare festival este unic in felul sau, va trebui sa le dedic cate un articole separat si detaliat pentru a le diferentia si pentru a dezvalui pe deplin cum arata lumea psytrance prin ochii unui programator, biciclist, mic poet si automatist, adica prin ochii mei 🙂 … !
VA URMA …
Be First to Comment